Matei Bejenaru

 

Text publicat in catalogul Periferic 3, 1999

Situat in marginea de est a Romaniei, la 6 ore de Bucuresti si 25 minute de granita cu Republica Moldova (fosta Uniune Sovietica), ocolit de investitorii strategici occidentali si fara a avea un aeroport international, orasul Iasi traieste izolat intr-o periferie geografico-economica, fapt care influenteazasi contextul cultural al locului, dominat de un traditionalism academic si un paseism neproductiv. Coincidenta a facut ca in ziua deschiderii festivalului PERIFERIC 3, sa fie inaugurat si sediul primei banci straine din Iasi, Banca Turco-Romana. Se pare ca trenul integrarii noastre europene opreste mai intai in halta turceasca. Pe cat este de placut sa traiesti in acest oras, pe atat de dificil este sa faci arta contemporana in lipsa unei infrastructuri care sa o promoveze cu profesionalism.
PERIFERIC a fost conceput ca o manifestare care sa colecteze atitudini artistice legate de relatia „margine-centru” si, daca la primele doua editii organizate la Centrul Cultural Francez din Iasi a fost ales genul artistic (inca) periferic la noi: performance-ul, strategia curatoriala a celei de-a 3-a editii a PERIFERIC-ului s-a axat pe identificarea unor noi spatii pentru expozitii. Astfel, pe langa deja traditionalele sesiuni de performance de la Centrul Cultural Francez, s-au introdus in circuit spatiul alternativ al Baii Turcesti si cel oficial al Muzeului de Arta din Palatul Culturii. In virtutea aceleiasi politici, numarul artistilor (romani si straini) invitati a fost mai mare ca in anii precedenti si au fost pentru prima oara acceptate si proiecte studentesti.
Dupa trei editii ale PERIFERIC-ului, manifestarea si-a castigat un public format din artisti si studenti, dar si din alti tineri intelectuali, o buna parte dintre acestia apropiindu-se de arta contemporana prin intermediul festivalului. De asemenea, PERIFERIC-ul a fost un „element de coagulare” pentru tinerii intelectuali ieseni, creand o anumita solidaritate de generatie necesara in contextul cultural local.
Organizatorii, neavand la vremea aceea putere economica sau politica si fiind in afara sistemului sau ocupand pozitii fragile in cadrul acestuia, au trebuit sa duca o politica ingenioasa de mediatizare si strangere de fonduri in scopul asigurarii continuitatii festivalului.

Daca incercam sa privim impactul manifestarii in afara spatiului romanesc, atunci ar fi interesant de analizat daca modelul CENTRU UNIC - MARGINE (PERIFERIE), generator de complexe, este singurul care ar trebui luat in seama. Poate ca in contextul globalizarii si a noilor mijloace de comunicare (a transferului informatiei), un alt model mai dinamic cu mai multe centre si cu margini variabile ar fi mai aproape de spiritul timpului pe care il traim. In acest caz, ideea de a CONECTA periferii (culturale, geografice, politice, economice) ar putea fi conceptul ce ar sta la baza organizarii editiilor viitoare ale PERIFERIC-ului.