Matei Bejenaru

 

Text publicat în catalogul Periferic 8, Editura Muşatinii, Suceava, 2008

La mai bine de zece ani de la initierea Periferic-ului, este firesc sa ma intreb, in calitate de initiator al proiectului, care au fost factorii care au condus la supravietuirea sa, intr-o perioada dificila si un context in schimbare rapida. Daca in anii ’90 prioritare pentru noi erau dorinta fireasca de a stabili un dialog cu lumea artei, de a pune orasul Iasi pe harta si de a inventa si a mentine o scena artistica locala, dupa 2000, cand conditiile economice si politice din Romania au inceput sa se amelioreze, importante au devenit construirea unui profil si identificarea unor activitati si practici discursive care sa dea identitate proiectului si scenei de arta contemporana locala. In mod firesc, festivalul de performance Periferic s-a transformat astfel intr-o Bienala Internationala de Arta Contemporana care „vorbeste” despre Iasi, un oras cu traditii istorice si culturale, dar care isi construieste identitatea mai mult din preamarirea „trecutului glorios” decat din racordarea la lumea actuala. Exista in acelasi timp un potential important local: cei peste 60.000 de studenti care pot crea o masa critica a schimbarii si emanciparii si carora inca nu li se ofera un proiect cultural contemporan major cu care sa se identifice.

In opinia mea, doua au fost motivele pentru care Bienala Periferic a reusit sa se mentina ca unul dintre proiectele artistice semnificative din Romania: invitarea artistilor si curatorilor straini sa „scaneze” Iasul si sa ofere diferite perspective de a intelege contextul si „energiile pozitive” ale „locului” si investitia continua in programe educationale pentru studenti si artisti, precum si in dezvoltarea unui public local informat si motivat. Nu vreau sa afirm ca la Iasi exista o scena locala dezvoltata si un public pe masura, si totusi, intr-un context care inca este supus la presiunile provincialismului si traditionalismelor de orice fel, exista un grup de tineri artisti si studenti precum si un grup de intelectuali, scriitori, sociologi, oameni de presa, care sunt interesati de ceea ce Asociatia Vector, organizatoarea Periferic-ului, incearca sa construiasca.

De altfel, tema principala a Bienalei Periferic 8 - Arta ca dar, propusa de curatoarea Dóra Hegyi, se refera tocmai la dezvoltarea unui public local si la dialogul dintre diferite domenii culturale. Prin analiza ideii de daruire, a practicii sociale de a oferi daruri, Periferic 8 pune in discutie modul in care arta poate fi valorizata social, scotand-o cel putin in acest proiect din „costumul fix croit” al mecanismelor de piata. La fel ca si in cazul ultimelor doua editii ale bienalei, intreaga pregatire a expozitiilor si conferintelor finale trebuie privita ca un proces in care medierea are un rol important. Nu are rost ca o echipa de oameni entuziasti sa lucreze sustinut aproape doi ani pentru o expozitie care sa fie vizitata de doar cateva sute de persoane. In acest caz ar fi prea multa energie consumata pentru prea putine rezultate. Astfel, proiectele de mediere catre diferite publicuri tinta, de la elevi din licee, studentii la arte, pana la comunitatea academica si oamenii din mass-media, precum si Info Point-ul, o sculptura sociala instalata intr-un spatiu public vizibil din Iasi, au toate rolul de a „aduce” Periferic-ul cat mai aproape de comunitatea locala responsabila. Artele vizuale contemporane pot deveni un vehicul pentru emancipare si pentru dezvoltarea unui spirit civic de care societatea romaneasca are atata nevoie.

Daca acum doi ani vorbeam despre identitatea culturala a Iasului ca un „oras marca” la granita de est a Uniunii Europene, de aceasta data as spune ca pentru a mentine o scena artistica si a avea un public dedicat este nevoie de o institutie profesionista specializata, care imi doresc sa apara cat de curand. Ar fi de fapt incununarea unui efort organizational de mai bine de un deceniu al unei generatii de artisti de care ar profita cei care vor veni.